29 sept. Dragostea dintre pămînt și soare
Încet încet toamna își intră în drepturi, hăinuțele de vară și aerul condiționat, culorile pastelate și albul strălucitor, lasă loc culorilor intense și ideii de căldură. În curînd portocaliul din frunze, nuanțele arămii și verdele oliv vor așterne decoruri mirifice. Iubesc această perioadă din an și felul în care natura îmbracă culorile, mă face să mă gîndesc la apropierea dintre soare și pămînt cu tot ce se află în mijloc, viața. Acest spectacol de culoare și lumină, pe care toamna ni-l oferă mereu, îmi duce iar gîndul la armonie și de ce nu, la rodul iubirii. Poate că într-un fel sau altul, dragostea dintre pămînt și soare a dat naștere culorii. Poate, cumva, de acolo curcubeul vine…
…și poate că simpla prezență a culorii, în exterior sau interior, nu face altceva decît ancoreze dragostea: dintre pămînt și soare, dintre Om și Dumnezeu, dintre ceea ce se vede și ceea ce nu se vede dar există. Poate că nevoia de culoare e doar nevoia de iubire. Poate că nevoia de lumină este nevoia de dragoste, în toate formele ei.
No Comments