07 sept. Totul este energie
A fost o vreme în care, pentru orice întrebare existențială aș fi avut, sub o formă sau altă, primeam un singur răspuns: că totul este energie, că suntem interconectați. Ideea că suntem cufundați în acest cîmp nevăzut, în care particule mici mici mici de lumina, ne leagă mi-a dat o perpectiva diferită, față de felul în care fusesem obișnuită să înțeleg lumina. Apoi am aflat că Omul, prin simpla lui capacitate de a observa, însuflețește tot ce atinge cu privirea, cu gîndul, cu inimă, cu sufletul lui! Câtă forță!!! Ce putere magnifică!! Toate astea sunt în noi ? „Atât și mai mult”, mi-a venit de nicăieri, un răspuns straniu. Aș fi spus că o voce de niciunde a împrumutat un glas, dar am zâmbit și mi-am continuat drumul.
Într-o zi, privind anumite materiale, mi-am amintit povestea despre omul care însuflețește tot ce atinge, despre cum obiectele create sau dobîndite de om, devin o extensie a lui. Și atunci mi-a încolțit o idee: dacă totul este cufundat în energie, dacă totul este viu, dacă omul are vise și idealuri, de ce acest lucru nu ar fi valabil și pentru materiale? Uneori, unele lucruri par să se țină scai de tine. Poate că și ele au visurile lor, poate că sunt materia în care este codificată informația despre „destinație” despre „potențial” și de ce, nu, despre “menire”. Omenire sau o menire?
Am început să privesc altfel lumea obiectelor. Știam că simpla mea atenție, că rolul meu de observator va declanșa o schimbare. Eram curioasă să aflu ce și în ce fel. Într-o seară, plecînd de la atelier, am luat cu mine niște benzi de material. Mi s-a părut un gest absolut inutil dar cînd am ajuns acasă, am început să modelez diverse forme, fără nici un scop sau sens. Ceva incredibil mi-a cuprins întreaga ființă, o bucurie și un entuziasm căruia nu puteam să-i asociez nimic. Apoi am adormit. În vis, un sol al bucuriei, pe care-l chema Material venea către mine fluturând ceva care aducea a steag. Era făcut din lumină și pe el pulsa mare, uriaș, cuvîntul FLEXIBILITATE.
Mi s-a părut amuzant. Am fost convinsă că mintea mea, scrisese acest scenariu și-l proiectase într-un vis dar cuvîntul nu-mi dădea pace. “FLEXIBILITATE” de ce tocmai acest cuvînt sau de ce doar acest cuvînt? Dacă prin absurd, ipoteza că materialele ar putea comunica ar fi adevărată, de ce doar un cuvînt? Întrebările curgeau, una după alta și din nou auzeam același răspuns: ”Pentru că totul este energie, pentru că suntem interconectați!”
Jucindu-mă din nou cu benzile de material, am realizat cît erau de flexibile, cît de ușor se transformau în diferite forme. Apoi am observat cum, în lumina soarelui, aceste forme prindeau viață, schimbîndu-și permanent culoarea. În următoarea fracțiune de secundă am înțeles în ce mod puteam lega și interconecta energia solară cu energia materialelor create de om, în ce fel culoarea și forma influențează viața noastră cotidiană. Așa au apărut primele corpuri de iluminat.
No Comments